Neamurile

                                     Neamurile

                                                 de Vasile Dîlgaru

      Am fost adus pe lume fără să fiu întrebat dacă vreau ori ba,

      Îmi amintesc ce mare bucurie, când am rostit întâiul oa.   

      Cineva s-a aplecat și mi-a șoptit așa să știu,

      "De acum în colo tu ești al nostru fiu."

       Așa mi-am cunoscut părinții, mi-e întipărită data,

       Atentă, iubitoare, mama, autoritar dar iertător, tata. 

       Mai erau copii prin casă, i-am zărit într-o doară

       Un el, fratele meu, și o ea, surioară.

       Părinții aveau părinți, care aveau și ei părinții lor,

       Bunicile, bunicii și grupa străbunicilor. 

       Erau unii ce se tot fâțâiau pe la uși, 

       Frații și surorile părinților, unchi și mătuși.  

       Au și ei copil cu care mă voi juca de atâtea ori,

       Și ne-am adunat o mulțime de verișoare și de verișori.

       Spre cristelniță am fost însoțit de alai, neamuri din sat și din oraș.

       După câteva scufundări, am primit nume dat de nașa și al meu naș

       Neamurile noastre și ale nașilor s-au încumetrit  

       Și fiind cumetrii bine au chefuit. 

       Timpul a trecut, am mers la școală, am fost soldat,

       Iată-mă acum bărbat însurat.

       Însoțit de pețitori, am pețit pe a mea aleasă,

       Mi-a devenit soție, după ce a fost mireasă.

       Părinții ei sunt soacră și socru pentru mine,

       Le-am purtat respect așa cum se cuvine.

       Eu sunt ginere pentru ei,

       Iar nevasta, noră părinților mei. 

       Ai noștri părinți s-au încuscrit

       Se cheamă cuscru și cuscră cum s-au întâlnit. 

       Atâta am scris cu bune cu rele, consoane și vocale,

       Cam acestea sunt neamurile mele, dar sunt și ale tale.

       Am zis.  

                                     de Vasile Dîlgaru

                           ( https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=pfbid0CjY9QpgvPauWQDfc6bVDQmraT3Cq65aQaop3TFDRQCCeUW1srsW59U5gLYBf9siCl&id=100003458386248 )