Imnuri...cântece...druide ?! (2)

 "Folclorul englezesc abundă în referințe la civilizații pierdute...zodiacul Glanstonbury sau poteca spiralată care înconjoară Torul. 

   De la Atlantida la Camelot suntem urmăriți de legende ale unei ere de aur, visul strălucitor despre un tărâm al păcii și al armoniei, al puterii și al splendorii, care prospera pentru o vreme pentru a ajunge la un sfârșit tragic...

   E clar că între Atlatida și Avalon exista o legătură.

   M-am întrebat cum fuseseră nimicite Regatele Mării. Și cum ajunseseră supraviețuitorii acelui cataclism în insulele cețoase din nord, cum găsiseră magicul Tor, care avea să devină, într-o bună zi, insula Avalonului..."

                                        ("De la Atlantida la Avalon"-postfață)

                                            -Marion Zimmer Bradley-

              (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Marion_Zimmer_Bradley)

            A sacrului izvor, Doamnă

                 Îți aduc ție ofrandă

                 Pentru viață, noroc și dragoste mă rog

                 Primește azi, Zeiță, aceste daruri drept zălog

            Binecuvântează pădurea și câmpul

                 Ca să ne dea belșug pământul

                 Sănătoși fie oamenii și vite

                 Iar sufletul și trupul fie-le păzite! 

                                    (Invocație)

           O, pasăre din cer mi-a spus o șaradă

           Un pește-i o pasăre ce-n apă înoată,

           O pasăre-i un pește ce-noată în aer !

                                     (Cântec) 

        -------------------*------------------SANCTUARUL------------------*------------------

           Din beznă vine lumina

           Din orbire, vederea

           Lăsați acum umbrele să zboare !

           Acum în ora cea sfântă

           Cuvântul puterii să se pogoare

           Iar noaptea-i frântă, 

           Anul se scurge iar

           Pământul rece se va dezgheța

           Tot ce a fost pierdut se va afla !

           Acum, în ora cea sfântă

           Cuvântul puterii să se pogoare

           Iar gheața-i frântă...

                    Când în câștig se preface stricăciunea,

                    Prin bucuria care preschimbă durerea, 

                    Necazul în van s-ar avânta.

                    Acum, în ora cea sfântă

                    Cuvântul puterii să se pogoare,

                    Iar moartea-i frântă...

            Vești binecuvântate sunt

            Din iarnă primăvara se trage,

            Acesta-i adevărul din cânt.

            Acum, în ora cea sfântă,

            Cuvântul puterii să se pogoare,

            Iar frica e frântă...

                              (Cântec de ritual)

            O inspirație în strigătul tăcut,

            Iar ceea ce-a fost ținut izbucnește-n dată...

            Bezna divină și Lumina cerească

            Timpul și Spațiul mărețe s-au născut,

            Domnul și Doamna,

            Perechea Cerească...    

            Surori, Frați, chemați-i pe dată !

                        Eu sunt Marea Spațiului și Noaptea Primordială,

                        Eu sunt Pântecele Luminii și al Beznei,

                        Sunt fluxul inform, odihna eternă,

                        Matricea din care întreaga materie se-așterne,

                        Sunt Marea Cosmică, Genunea cea Mare,

                        De unde viață răsare și se-ntoarce să adoarmă...

             Sunt Vântul Timpului, Ziua eternă,

             Sunt pâinea cea de toate zilele, sunt Calea,

             Sunt Cuvântul Forței, scânteia primordială,

             Momentul de început și mișcarea la apogeu,

             Sunt Tatăl Cosmic, strălucitor curcubeu, 

             Sursa de energie, sămânța lui Dumnezeu !

                                      (Cântec de ritual)

             În vreme ce soarele strălucea sus cu putere,

             Pământul, Mama noastră, muncea să se spetească,

             Sufletul și trupul, Ea le binecuvànta din vrere,

             Iar acum sosit-a vremea ca și Ea să se odihnească.

                          Îmbelșugată a fost domnia Verii,

                          Recoltate-s grânele aurii,

                          Fructele în pârg sunt adunate,

                          Bucatele iernii-s înăuntru numărate.

              Vântul toamnei smulge frunza din copac,

              De pe câmpiile pustii, pleava zboară în tării.

              De la căldura verii al iernii frig,

              Acum te schimbi, îmbătrânind aprig,

              Când frunza și creanga de somn se pregătesc,

              Cerbii roșii din păduri se fugăresc,

              Când Vântul face sângele să cânte-n vene,

              A venit vremea ca eu să încep să domnesc.

                           Timpul verii aurii s-a dus,

                           Cu avertismentul soarelui de sus;

                           După a iernii ploaie și zăpadă, 

                           Bucuria Verii va veni fără zăbavă,

                           Iar tot ce-a fost întemnițat e eliberat,

                           Ciclul anotimpurilor se mișcă Iar! 

                           Iar acum e slobozită puterea schimbării

                           Precum am dorit, se-ntămplă, așadar.

  -------------------*---------------Doamna din Avalon---------------*----------------------    

                     (https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Seria_Avalon)

... postarea participă la jocul-provocare "Citate favorite" găzduit de Suzan ( https://suzanamiu.blogspot.com/2022/12/citate-favorite-154-ganduri-despre.html )!