Bazarul

            

       ...Marcianita nu se mai întoarse la şcoală şi nici o dată după aceea nu mai ştiu ce-i un pupitru. Din ziua aceea însă nu o uită nici pe Nina şi nici pe ceilalți colegi care strigaseră în cor ajutând-o astfel s-o chinuie. Din fundul casei ei cu iasomie, zi de zi îşi amintea că nu putuse fi elevă nici măcar la şcoala Luisitei. Nu rămase însă o ignorantă. Mama sa reuși s-o convingă pe Luisita să vină acasă şi s-o învețe carte timp de două ore în fiecare dimineață, pe profesorul Cedeno să-i predea noțiuni de muzică, care o făcură să nu se mai dezlipească de pian până ce aproape că începuse să se cocoşeze,  iar pe Don Josė Maria Tereza noțiuni de compunere, pe care poate că le-a folosit în ultimul timp pentru a-şi apăra fiii. Restul a învățat de la viață, de la moarte -- care mereu i-a dat târcoale, fără însă să fi ajuns aproape de ea -- şi de la umbra malignă, cum îşi denumește dramatic soarta.   

                                      ("Bazarul", Gustav Àlvarez Gardeazàbal)

                                          -traducere Nina Ecaterina Popescu-

...postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Suzana

-  suzanamiu.blogspot.com -