Sculptură lentă

 

                                   Sculptură lentă

                                                       de Viorel Pîrligras

SUBIECT: navă spațială

FORMĂ: ovoidă

STRUCTURĂ: minerală

-Domnule General,  a intrat în raza mea de vedere.       

COEFICIENT DE VITEZĂ: 8,796530 

COEFICIENT DE FRĂNARE: 5,90001 - creşte progresiv

ZONĂ PROBABILĂ DE ASOLIZARE: 46 WQ. Pătratele 5 și 6.

-Sergent !

-Ordonați, domnule general !

-Apropie-te de el cu prudență. Încearcă să nu fii reperat.

ZONU AFECTATĂ: 50 mp.

DISTANȚĂ LINIARĂ: 142, 257

TRASEU OPTIM: varianta 8K

MODALITATEA DE APROPIERE: târâş

-Domnule general, nava a asolizat! 

-Atenție mărită, sergent ! Încetinește apropierea, fă pauze mai mari de observare. 

SUBIECT NEIDENTIFICAT: neidentificat -posibil vehicul

FORMĂ: nedefinită

STRUCTURĂ: neidentificată

-Domnule general,raportez: din navă a ieşit un vehicul.

-Am auzit. Fii pregătit. La prima alarmă, se vor declanşa rachetele Omega 41 şi 52. Vei aplica Sistemul individual de apărare nr 105. Continuă apropierea.

-Am înțeles. 

SUBIECT: ființă

FORMĂ: umană

STRUCTURĂ: organică

-Domnule general, un om.

-Asigură-te, sergent, şi aplică varianta 65b de somare. 

-Am înțeles.

          Omul meșterea ceva, cocoțat pe imensa maşină de formă dubioasă. Fluiera un mic cântecel şi părea că nu-l interesează ce se întâmplă în jur.

-Predă-te și aruncă armele ! Eşti încercuit, urlă sergentul.

-Nu am niciun fel de armă. De ce să mă predau ? mormăi celălalt fără să-şi întoarcă capul şi îşi văzu mai departe de lucru. 

           Sergentul rămase descumpănit. Căută febril în minte virtuala poziție de adoptat în acest fel de caz. În zadar.

-Ce cauți aici ? Nu ştii că e zonă militarizată ? N-ai voie aici.

            Omul tăcu câteva secunde, apoi aruncă un carnet spre sergent.

-Am aprobare pentru ceea ce fac.

            Mâinile sergentului întoarseră carnetul pe toate părțile. 

-Dar aici nu se poate. Nici măcar un meteorit n-are voie în spațiul din jurul acestui asteroid.

-Da, dar nu şi pe asteroid, replică celălalt.

            Sergentul păli. Într-adevăr, regulamentul nu amintea nimic în ceea ce privește asteroidul propriu-zis.

-Domnule general, urlă disperat în microfonul minuscul, ați auzit ?

-Nu scăpa din mână avantajul pe care-l ai. Străduieşte-te să te menții stăpân pe situație. Intimidează-l. L-ai legitimat ?

-Nu, răspunse şovăitor sergentul, apoi cu voce tare: Cine eşti dumneata ?

           Abia acum celălalt se întoarse şi măsură lung figura lunguiață a sergentului, mărginită de urechi clăpăuge şi de părul negru, tuns scurt.

-Scrie acolo, nu te-ai uitat ?

           Sergentul răsfoi nervos carnetul. Mormăi ceva, apoi:

-Sculptor ? Dumneata eşti într-adevăr sculptor ?       

           Omul încuviință şi închise un capac greu, peste peretele ciudatei maşini. 

-Şi ce vrei să faci aici ?

-Să sculptez, desigur, răspunse, sărind jos de pe umflăturile neregulate ale mașinii. 

-Domnule general, veniți repede ! Omul vrea să sculpteze. 

-Vin imediat. Ține-l acolo, să nu fugă.

            Sculptorul râse. Auzise.

-Asta-i bună ! Unde să fug ?  Doar n-am venit ca să fug.

            Meșteri mai departe pe lângă maşină. Acționă nişte butoane, maşina începu să duduie şi să se miște. 

-Hei ! Ce faci ? Oprește imediat maşina ! se alarmă sergentul.  

-De ce s-o opresc ? Rostul ei e să meargă.

-Cu permisiunea cui trăiești dumneata ?

           De după stânci apăru gâfâind corpul rotund al altui militar. Situația îl scoase din încurcătură pe sergent, care zise repede:

-Domnule general...

-Căpitan, boule, acum nu mai suntem singuri. 

-Domnule căpitan, a dat drumul la maşină.

           Fața buhăită a căpitanului se întoarse spre grămada metalică care duduia. Din corpul ei apărură tentacule care îşi făceau de lucru prin sol. 

-Ce-i asta ? La ce servește ? Te somez să răspunzi, tună căpitanul către sculptor.

-Nu trebuie să mă șomezi.  Îți pot spune şi aşa. E maşina mea de sculptat.

-Maşină de sculptat ? Şi ce face ?

-Sculptează, ce dracu' să facă ?

           Mașina scoase un fluierat scurt. Sculptorul se repezi spre ea cu cei doi în urma lui. Pe maşină, pe un ecran mic, apăruse formula Na-(AlSi O ).                                                                                                                                                                                                                                                                                3  8  

-Aha, se lumină sculptorul.

-Ce-i aia ? întrebă prudent căpitanul.

-Oligoclas, îl lămuri, dar văzându-i fața tâmpă, continuă: un feldspat, un compus al sodiului. 

-Aha, făcu căpitanul. Şi la ce folosește ?

-Nu folosește încă la nimic, explică răbdător cel întrebat, e compoziția asteroidului. Maşina va sculpta în el. 

-În asteroid ?

-Da.

           Căpitanul şi sergentul îl priviră lung, apoi se uitâră cu subînțeles unul la altul. 

-Ce ți-a venit dumitale să sculptezi tocmai aici ? Te-a trimis cineva ? 

-Nu m-a trimis nimeni. Sculptez unde vreau. Nu poți să-mi impui dumneata unde să sculptez. Îmi trebuia un astru mic pentru proiectul meu.

            Maşina se puse în mişcare, în partea din față îi apărură nişte cleşti cu care începu să modifice stâncile. 

-Ai un proiect ?  Ce vrei să sculptezi ?

-Sculptez viața. Ați văzut sculpturile mele de pe Sartar şi Harfeea ?

-Nu, răspunse intrigat căpitanul.

-Ba da, sări bucuros sergentul.

-Sergent, nu ti-a permis nimeni să-ți spui părerea, i-o tăie cu năduf căpitanul. 

-Domnule gene... domnule căpitan, permiteți să raportez: eu am văzut. Anul trecut, la televizor. Canalul Central al Pământului le-a dat într-o emisiune de noapte.

-Sergent, se aprinse căpitanul, noaptea sarcina dumitale era să dormi, ori să stai de gardă. Ai încălcat cumva regulamentul anul trecut ?

-Domnule căpitan,  raportez: da, spuse acesta cu voce moale.

            Căpitanul jubilă: 

-Să-mi aduci aminte, sergent, să-ți dau două săptămâni de carceră. 

-Am înțeles, domnule căpitan, raportă el abătut.

-Deci, n-ați văzut sculpturile mele ? întrebă interesat sculptorul.

-Sergent, raportează ce-ai văzut. 

-Domnule căpitan, raportez: am văzut sculpturile.

-Concret, boule, tună căpitanul. 

-Oh, se ambală sergentul, mândru că avea un cuvânt de spus, era vorba, dacă am înțeles bine, de reprezentarea unei lumi imaginare, posibile, pe planeta respectivă, dacă pe aceasta s-ar fi produs un accident ce ar fi generat viata, ca pe Pământ. Nişte forme cu totul fantastice, întinzându-se pe mai mulți kilometri pătrați. Chiar şi decorul fusese sculptat.

-N-ai înțeles pe de-a-ntregul, replică artistul aprinzându-şi o pipă.

-Domnule căpitan, fumează !

-Văd şi eu, boule. Nu te amesteca.

-Am înțe...

-Ceea ce am vrut eu, continuă sculptorul, ignorând remarcile celor doi, a fost să creez nu numai formele ce ar putea exista, ci chiar viața în sine. Maşina mea tocmai acest lucru trebuie să-l facă. Analizează condițiile mediului şi dă la iveală forma de viață ce ar putea evolua aici. Înțelegeți ?

-Dar sculpturile de pe Sartar şi...nu tră... 

-Liniște, sergent. Eu vorbesc. Dar sculpturile de pe Sartar şi...nu trăiesc.

           Artistul pufăi din lulea:

-Sunt operele mele de început. Am mai perfecționat între timp maşina. De altfel, au fost niște experiențe pe suprafață mică. Vreau sa modific integral un astru. Sunt sigur  că abia atunci viața ar reintra în drepturile ei depline.

           Priviră cu interes zecile de forme ciudate pe care maşina le lăsase în urma ei. Căpitanul se apropie de una din ele. O pipăi temător. 

-Aşa ar fi trebuit să arate o ființă care ar fi trăit aici ? Dar nu-i acelaşi material cu solul.

-Firesc, are numai la bază substanța de origine. În cazul acesta oligoclasul. Maşina modifică structura.

-Ăștia sunt copaci ? întrebă curios sergentul desemnând nişte inflorescențe uriaşe. 

           Sculptorul dădu din umeri:

-De unde să știu eu ? S-ar  putea. 

            Maşina ajunsese departe, i se auzea foarte slab duduitul lăsându-i într-un decor schimbat cu desăvàrşire, populat cu forme și obiecte împietrite. Sergentul tresări deodată:

-Domnule general, baza !

- Ai dreptate ! Repede !

          Şi căpitanul țâşni pe urmele mașinii,  însoțit îndeaproape de sergent.

          Superiorul țopăia greoi prin noul peisaj nerecunoscănd nimic din vechile repere, sergentul fugea moderat, păstrând o oarecare distanță de respect față de şeful său. Se învârteau de càteva minute bune printre statuile grotești căutându-şi baza care n-avea de gând să se mai arate.

-Uf,  ne-am rătăcit,  icni căpitanul. Afurisitele astea de statui...În ce direcție ar putea fi baza ?

-Domnule căpitan... spuse sergentul privind cu atenție un fel de copac sculptat.

-General, nenorocitule... 

-Domnule general, nu vi se pare că ARBORELE acesta seamănă destul de bine cu observatorul nostru ?

           Căpitanul privi atent. Îl trecură apele.

-E modificat. Până şi structura...

-Păi, maşina sculptorului...N-a zis și că modifică şi structura ? Uitați, cele două... VACI nu seamănă cu postul de avangardă nr 3 ?  

-Ce dracu' a făcut artistul ăsta aici ? înjură căpitanul. Fi-i-ar să-i fie de maşină. Eu îi zic două vorbe.

          Se repezi nervos înapoi căutând să nu privească la hidoasele forme cioplite. Sergentul îl urma supus. 

          Îl căutară multă vreme. Îl regăsiră într-un târziu, sau mai bine spus îl recunoscură, într-una din formele cioplite de mașină,  transformat într-o statuie stranie. Cât despre căpitan şi sergent, aceştia rămaseră hoinărind,  ratăcind  în neștire pe noua lume proaspăt născută, urmăriți de duduitul ciudatei maşini de sculptat.

                                            ("Sculptură lentă" , Viorel Pîrligras)

...deci dacă este sâmbătă - am decis eu cu drag  - prinde bine câte o porție de literatură SF (din colecția de reviste, cărți și almanahuri SF, ce o am în bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului, în decursul timpului)!

...sper că a fost o lectură interesantă !