sâmbătă, 8 aprilie 2017

elixirul dragostei...

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, este câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... lectură plăcută ! 

                            ELIXIRUL DRAGOSTEI

                                                - de  GREGG CHAMBERLAIN
Randunici 4

                Bătrâna Mob trăia singură într-o casă la marginea deşertului. Asta fără a-l socoti şi pe motanul ei, Corif. Cel mai apropiat sat era la o dimineaţă de mers sau la o zi de şchiopătat. Uneori Mob se ducea pe-acolo pentru a lua de-ale gurii.
                Zilnic, ea şi Corif mergeau pe urmele caravanelor. El şchiopăta la treburile lui, în timp ce ea răscolea nisipul cu toiagul, căutând orice ar fi putut fi folosit sau vândut.
                Într-o zi, Corif descoperi o amforă, încă nedestupată. Mob o cercetă cu atenţie, gândindu-se la arginţii pe care urma să-i primească. 
-''Nu mi-ar strica puţin vin'', îşi spuse ea. ''Oricum, trebuie să-i controlez conţinutul.''
                Sigiliul era vechi şi se rupse cu uşurinţă. Privi înăuntru. Gol. Întoarse amfora cu capul în jos. Nimic.
                Nimic în afara aerului atât de stătut încât se înverzise. Ţâşnea afară, tot mai des şi mai des, formând un mic norişor deasupra capului lui Mob. Şi în norişor era un chip.
 -''Fii binecuvântată, venerabilă bătrână, că m-ai eliberat din temniţa mea. Numeşte-ţi răsplata şi îţi voi îndeplini orice dorinţă ce-mi stă în puteri.''
                Bătrâna Mob ţinea la gingiile ei.
-''Vreau să fiu din nou tânără şi frumoasă şi vreau să am dragostea unui flăcău aprig şi pătimaş. Fă-mă din nou femeia care eram la optsprezece ani şi fă-mi din motan'', arătă ea un Corif tremurând, ''un băiat puternic şi viguros.'' 
-''Mâine, în zori de zi, dorinţa ţi se va împlini'', spse norul, subţiindu-se şi dispărând.
               Mob bătu palmele-i zbârcite şi, vorbind fericită cu ea însăşi, şchiopătă până acasă unde îşi încropi o gustare frugală, apoi îşi luă motanl şi se urcă în pat, învelindu-se. 
               Dimineaţa, trezindu-se, Mob îşi aminti pe dată cuvintele djinn-ului. Nu simţea nici o durere din cele ce-o încercau pâna ziua târziu. Temătoare, mâinile pipăiră sub pătura subţire. Şi găsiră sâni rotunzi şi tari, împingând în lâna aspră, un pântece drept şi neted, neatins de naşteri şi coapse moi şi dulci, neîntinate de vene albastre şi urâte.
               Pe urmă îşi aminti de Corif. Se întoarse şi văzu un semizeu întins alături de ea. Cu capul sprijinit în mâna dreaptă, el o privea în ochi şi zâmbea.
-''O, zeiţă a dragostei'', gândi Mob.''Un războinic, un titan, un Om !'' 
               Zâmbind îl trase către ea.
               Corif rânji şi rosti într-o melodioasă voce de soprană:
-''Acum nu-ţi pare rău că m-ai dus ieri la felcerul satului pentru operaţia aia micuţă?'' 
                        
                               - ''ELIXIRUL DRAGOSTEI'' de GREGG CHAMBERLAIN
                                            traducere de CRISTIAN LĂZĂRESCU
Randunici 4




          

            



2 comentarii:

  1. :)))
    Deci din aceasta povestire a fost desprins bancul cu motanul castrat. :)
    Ce ma bucur ca ii stiu originea! Multumesc!
    Duminica minunata iti doresc! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      nu ştiu bancul dar mă bucur că ai citit micuţa povestire transcrisă aici !
      şi eu îţi doresc o duminică însorită !
      pupic !

      Ștergere