sâmbătă, 8 iulie 2017

homogenia...

... deci dacă este sâmbătă - am decis eu asta, cu drag ! -, este câte o porţie mică de literatură SF (din colecţia de reviste, cărţi şi almanahuri SF - ce o am prin bibliotecă, scrise de specialiştii domeniului în decursul timpului...) !
... lectură plăcută ! 

Randunici 4               





                 HOMOGENIA 

                                 - de GHEORGHE SĂSĂRMAN



                       
          
        În oraşul acela, alcătuit din cartiere absolut identice, pe străzi identice se înşiruiau case identice, în ale căror încăperi identice se aflau oameni identici. Ceea ce era (şi nu era) ca şi cum oraşul ar fi fost alcătuit dintr-un singur cartier, cu o singură stradă, ocupată de o singură casă, în a cărei singură încăpere s-ar fi aflat un singur om. (Ar trebui chiar să ne întrebăm dacă nu cumva această din urmă imagine reprezintă singura variantă reală posibilă a tipului descris mai sus.)
        Totuşi, oarşul exista, întocmai aşa cum este el definitîn prima fază. Toată dificultatea fusese de a concepe proiectul unei urbe cu cartiere, străzi şi case absolut identice, ca şi de a proiecta o casă cu încăperi perfect asemănătoare. Odată aceste două praguri depăşite, construcţia oraşului s-a realizat cu o extraordinară rapiditate şi precizie, având în vedere faptul că miii de case erau executate după unul şi acelaşi tipar - ceea ce constituie, fără îndoială, idealul de totdeauna al constructorilor. În ultimă instanţă, înălţarea oraşului se rezumă la două operaţii fundamentale: producerea în milioane de exemplarea unicului prefabricat şi montarea caselor pe amplasamentele stabilite prin proiectul de sistematizare - ceea ceconstă în simpla asamblare a câtorva sute de asemenea elemente prefabricate.
        Iniţial, locuitorii Homogeniei, ca mai toţi oamenii, erau departe de a se asemăna în vreun fel între ei. Dar viaţa într-un oraş cu o structură atât de omogenă exercită asupra lor de la bun început, într-un mod cu totul insesizabil, o acţiune ciudată. Mai întâi, după ce se convinseseră că le-ar fi fost imposibil să-şi identifice locuinţele, renunţară la ideea însăşi de a avea un anumit domiciliu şi făcură apel la soluţia cea mai comodă, aceea de a ocupa, de fiecare dată, încăperea liberă cea mai apropiată. De altfel, oamenii nici măcar nu mai percepeau repetata schimbare de reşedinţă deoarece oraşul fiind omogen, spre orice casă s-ar fi îndreptat, aveau de parcurs acelaşi drum. Apoi, pentru că ar fi fost destul de obositor să-şi poarte cu ei garderoba, dintr-un loc într-altul, în peregrinările lor, se generaliză rapid portul unei uniforme extrem de simple şi practice - un fel de pelerină largă, distribuită gratuit, aceeaşi pentru bărbaţi şi pentru femei - care, fiind confecţionată dintr-un material ieftin, era aruncată de îndată ce se murdărea.
        Pasul cel mai greu a fost să se renunţe la tradiţia, adânc înrădăcinată, a familiei. Vreme îndelungată, familiile fură nevoite să umble mereu împreună, pentru că, odată despărţite, ar fi fost imposibil să se regăsească. Pe lângă faptul că era incomod, acest gen de perpetuă migraţie făcea imposibilă desfăşurarea normală a producţiei, a învăţământului, a celorlalte activităţi sociale, organizate pe cu totul alte baze decât grupul familial. Sub presiunea evenimentelor, fu decretată dizolvarea familiei şi obligativitatea fiecărui individ matur de a educa şi hrăni copiii găsiţi în încăperea în care se retrădea pentru odihnă sau întâlniţi pe stradă.
        Urmarea se dovedi dramatică: nu era zi în care să nu fie descoperite câteva zeci de cadavre, ale unor inocenţi, răpuşi de foame. Dar familiile se destrămaseră şi ar fi fost imposibil, acum, să fie reconstituite; evoluţia lucrurilor se precipită, iar singura consecinţă a stingerii tot mai masive din viaţă a pruncilor fu deprinderea dobândită, treptat, de a nu mai face copii. Nu peste mult, procrearea începu să fie socotită o gravă imoralitate, iar aducerea unui urmaş pe lume - pedepsită prin lege.
        Noua viaţă a hemogenienilor declanşă efecte biologice neaşteptate. Diferenţele dintre sexe se şterseră treptat; nu se mai năştea nimeni dar nici nu mai murea nimeni şi, cu timpul, variaţiile de vârstă dispărură şi ele. În cele din urmă, când pieri orice particularitate morfologică individuală, când toţi locuitorii oraşului ajunseră la fel ca statură, înfăţişare şi alcătuire, între ei încetaseră de mult să mai existe deosebiri de gânduri şi, la drept vorbind, gândirea însăşi amuţise. Oamenii identici se mişcau identic - ca nişte mecanisme perfect sincronizate - în încăperile identice ale caselor identice, de pe străzile...                     
                        
                                                    - ''HOMOGENIA'' de GHEORGHE SĂSĂRMAN
Randunici 4




          

            


2 comentarii:

  1. Vad ca l-ai abordat pe acest autor foarte interesant de literatura SF. De data asta citisem povestea. Mi-a placut ideea geometriilor dar cred ca au multe fatete ascunse aceste povestioare. Pe care le-as defini cumva parabole si recunosc ca mai am nevoie de timp sa le pricep.

    Un weekens placut si spornic, draga prietena! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      mă bucur că ştiai povestirea - normal pentru că îţi place genul SF !
      da, este ciudată uniformitatea - ai văzut ce este prin Coreea de Nord? Doamne fereşte !
      pupic !
      duminică plăcută, îşi doresc cu drag !

      Ștergere