luni, 20 martie 2017

acea fată...

                        ACEA FATĂ FRUMOASĂ

                                       - RADU TUDORAN -


   ''Într-o noapte, pe valea Rinului, am întâlnit o fiinţă fantastică.
..........................................................................................................................
    Ca să reperez stânca Loreley, m-am folosit de harta panoramică şi de kilometrajul maşinii.
..........................................................................................................................
    Am mers până la picioarele stâncii, care cădea vertical în marginea şoselei şi parcă o împingea puţin spre apă. Am desprins câteva aşchii de piatră şi le-am pus în buzunar. Aveau o culoare ruginie, întunecată, am văzut a doua zi; pe întuneric păreau bucăţi de antracit, cu luciu metalic. Fac parte din puţinele lucruri aduse din călătorie, căci nu voiam să mă încarc nici nu prea multe obiecte, nici cu orice fel de amintire. Ele sunt dovada sigură a întâmplării, atât pentru mine, când încep îndoielile, cât şi pentru oricine n-ar vrea să mă creadă.
     Îmi dădusem capul pe spate, şi tocmai mă pregăteam să strig, în sus, ca să aud cele şapte ecouri, dar ezitam, fiindcă nu-mi venea în minte nici un cuvânt. Ar fi fost potrivit un nume. Al cui?
      Atunci am simţit un foşnet în spate, şi înainte de a avea timp să fac o mişcare, am simţit două mâini, mici şi reci, apăsându-mi ochii. N-am fos speriat, ci doar surprins, şi-am rămas aşa un timp, încercând să-mi dau seama ce se întâmplă. A urmat un râs vioi, de fată, apoi s-a auzit glasul, cu triluri arpegiate:
-Te-am prins ! Ce faci aici ?
     Iar ecoul, ducându-se tot mai sus, pe stâncă, a repetat ''Ce faci aici?'' de şapte ori, întocmai, confirmând informaţia.
-Cine eşti ? am întrebat, aproape în şoaptă.
-Nu-ţi spun ! s-a auzit glasul, urmat de cele şapte ecouri miraculoase.
      Aşa nu se putea duce o conversaţie. M-am întors brusc. A rămas surprinsă, cu mâinile arcuite, cum mă cuprinseseră pe la spate. Era o fată, cu părul ud, căzut pe umeri; vedeam, fiindcă de sus venea acum o uşoară reverberaţie. Avea un halat de baie, scurt, strâns cu cordonul în talie; altceva nimic, nici măcar papuci în picioare. Halatul mi s-a părut portocaliu, dar putea să fie galben. Părul fetei era de un negru mai puternic ca noaptea.
-Să mergem doi paşi, i-am spus. Aici nu ne putem înţelege.
      Ultimele cuvinte tocmai începeau să se repete, ducându-se în sus pe piatră, când fata enigmatică a făcut un semn cu braţul şi ecoul a pierit dintr-o dată.
-L-am stins ! mi-a explicat ea, continuându-şi râsul de adineauri. E lună nouă... Ţi-ai pus ceva în gând ?
      Am ridicat ochii; luna nouă, subţire, cu o strălucire nemaivăzut de puternică, de părea artificială, apăruse într-o despicătură de piatră şi-abia acum se desluşea cât de înaltă era stânca, a cărei creastă strălucea, argintie. Curând însă luna avea să se ascundă, să se facă din nou întuneric, iar mie nu-mi venea în gând nici o dorinţă, sau erau prea multe şi se înăbuşeau între ele.
-Degeaba, am răspuns. N-am nici un obiect de aur cu mine.
-Am eu, a spus fata. Pune mâna !
     Şi-a dat părul la o parte, parcă se şi uscase, şi s-a înălţat pe vârfuri, apropiindu-şi obrazul de mine. Atunci am văzut că avea un cercel mic de aur şi am întins mâna, puţin vrăjit, gata să uit de mine. Profilul fetei se proiecta ca pe un ecran pe bucata de cer încă argintată de lună. Aştepta, cu capul dat puţin pe spate, cu gâtul întins, într-o arcuire de salcie; părea toată de salcie.          
     Am atins cercelul; era rece, iar lobul urechii fierbinte.
-Spune tare, dacă vrei să se împlinească ! Haide, până nu dispare luna !
      Începea să se încălzească şi cercelul. Mi-am regăsit, cu puţină întârziere, dorinţa cea mai firească. Privind luna, iar deasupra ei profilul fetei, am spus strângând între degete cercelul şi lobul urechii:
-Doresc să-mi termin cu bine călătoria...
-Mai ai timp pentru încă o dorinţă !
      Nu terminasem s-o spun pe prima.
-...Şi să pot pleca repede într-o altă călătorie.
      Lumina de sus începea să scadă; colţul lunii atingea piatra. Am simţit atunci că întâmplarea va deveni o amintire fantastică.
-Şi încă ! m-a îndemnat fata.
-Aş vrea să te mai întâlnesc o dată !
      A stat încă o clipă cu lobul urechii între degetele mele, cel mare şi cel arătător, cu care acum ţin stiloul. Părea că se gândeşte. Pe urmă, când luna a dispărut după stâncă şi s-a făcut întuneric, s-a desprins şi a încuviinţat, înclinând capul:
-Bine ! Când va fi iar lună nouă.''          
... şi al doilea fragment ales:
    ''Vicht, ai iubit o fată frumoasă şi mi-ai povestit dragostea. Toţi am iubit o fată frumoasă şi ne-am povestit dragostea. Dar toţi o să murim odată: de ce n-am vorbi despre moarte ?  De ce să ne închipuim moartea sub o înfăţişare hidoasă ? Fie aşa moartea celor cu inima veştedă, a celor care n-au avut de ce să trăiască sau care mor de pedeapsă. Dar oamenilor care au iubit frumuseţea şi-au lăudat-o arătând-o şi altora, de ce să nu fie moartea o fată frumoasă ? Cu sentimente ca ale noastre; puţin nebună şi zvăpăiată. Care să danseze într-o noapte în cârciumă, cu picioarele goale până la şolduri, cu mijlocul răsucit, cu umerii daţi înapoi, cu părul pe spate, cu braţele în mişcare, toată o unduire, să danseze cu infanteriştii, până la ziuă, tristă şi milostivă, că au murit atâţia, săracii, în trecute războaie şi atâţi au să moară în războaiele viitoare!  De ce în locul simbolurilor macabre nu şi-ar lua o podoabă, un cercel mic de aur ? Să meargă cu el din ţară în ţară, să şi-l arate şi să farmece oamenii. Şi să-i fie îngăduită iubirea, ca o lumină, când e atâta ură în lume. Să se îndrăgostească, Vicht, nebuneşte, minunata fată frumoasă, până la uitarea de sine, să-şi golească inima fierbinte şi doldora de iubire, şi după ce îşi împlini dăruirea, şi nu-i va mai rămâne nici aerul, să respire, atunci să treacă în legendă, murind pentru dragoste.''    
                                    (RADU TUDORAN, ''ACEA FATĂ FRUMOASĂ'')

... postarea este propusă de Zinnaida unde veţi găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul ''Click&Comment Monday''! 
... distribuie pe reţele articolele care îţi plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: ''ACEA FATĂ FRUMOASĂ'', RADU TUDORAN !
 Ne lipsește: Radu Tudoran, 20 de ani de când nu mai scrie
surse foto:
    http://jurnalul.ro/cultura/carte/radu-tudoran-nicolae-bogza-629295.html
    http://www.librarie.net/p/4872/Acea-fata-frumoasa-Radu-Tudoran

8 comentarii:

  1. De foarte mult timp nu am mai citi ceva de Radu Tudoran. Imi plac mult scrierile lui. Iti multumesc pentru alegere si aduceri aminte!
    O saptamana frumoasa, draga Prietena!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      da, cred că mulţi am mai uitat de Radu Tudoran... de aceea am ales să transcriu ceva dintr-unul din romanele lui !
      mă bucur că ţi-a plăcut !
      mulţumesc frumos pentru urare !
      o seară plăcută îţi doresc, cu drag !

      Ștergere
  2. Wow, ce fain ... Mi-ai amintit de Lorelei a lui Ionel Teodoreanu. Stiu ca nu au nimic comun cartile dar numele mi-a placut atat de mult ca la vremea aceea am zis ca daca voi avea o fetita asa o voi numi! Mi-a trecut pana am avut fetita! :))
    Radu Tudoran mi-a placut cum scrie cred ca va trebui sa recites romanele lui ... o data candva!
    pupici, saptamana cu spor ! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      mă bucură cele scris de tine !
      cartea m-a impresionat mult (atunci când am citit-o), mult timp vitualizam imaginea acelei... fete frumoase, cu părul fluturând...
      pupic !

      Ștergere
  3. Am citit numai "Toate panzele sus" (am vazut si serialul, desigur) si "Oglinda retrovizoare". Recunosc, prea multe nu stiu si nu am stiut despre el (tarziu am aflat ca a fost fratele lui Geo Bogza).
    Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana minunata. <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      eu am citit multe din romanele lui Radu Tudoran dar, curios, de-abia acum, căutând date despre el, am aflat că a fost fratele lui Geo Bogza ! îmi plac şi cărţile de aventuri dar şi cărţikle ce descriu itinerarii prin lume...
      sper că ţi-a plăcut ceea ce am ales din roman !
      cu drag, îţi doresc o seară cât mai plăcută !

      Ștergere
  4. Mie mi-ai amintit de ”Întoarcerea fiului risipitor”, roman de dragoste care m-a impresionat nespus de mult în adolescență. Toate romanele lui au avut o nostalgie a iubirii neîmplinite.

    Zi frumoasă, dragă prietenă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      mă bucur că, ceea ce am ales, a avut un efect plăcut în amintirile tale ! îmi plac romanele lui !
      cu drag, îţi doresc o seară cât mai plăcută !

      Ștergere