... eram atât de mică ! un ghemuleţ... pe la vreo 3 ani ? sau poate pe la 4 ani ?
... familia mea a locuit, cu chirie, o perioadă scurtă de timp în cartierul Bucovăţ ! în vecini era o familie, soţ şi soţie, destul de bătrâni ...
... una din cele mai impresionante imagini ce am păstrat-o, cu mult respect, toată viaţa mea, a fost imaginea domnului Vintilescu...
... era un bătrân cu părul alb, cu o barbă albă, lungă... stătea pe ceva - nu-mi amintesc bine... avea degete lungi, delicate... o voce liniştită... mă simţeam bine în prezenţa dânsului ...
... am căutat pe internet fotografii care să se apropie, ca aspect, de acea amintire... singura care se aseamănă este această imagine - care îl reprezintă pe părintele Stăniloaie - dar şi aceasta nu prea mult pentru că barba era mai lungă ...
... vorbind cu părinţii mei, mami mi-a spus că domnul Vintilescu făcuse parte din familiile bogate ce nu fuseseră agreate de regimul comunist... familia dânsului avusese case multe, depozit de lemne, magazine de manufactură ...
... nu ştiu pentru ce, care fusese cauza dar am înţeles că atunci când eu l-am cunoscut pe domnul Vintilescu, venise din închisorile comuniste... tot ce avusese fusese confiscat...
... cât a mai trăit ? greu de spus că noi nu am locuit acolo mult timp... dar am auzit că nu mult timp!!!
... în memoria mea de copil ce iubea atunci poveştile, domnul Vintilescu a rămas ca un personaj de basm !
... şi acum, închid ochii şi îi rechem cu uşurinţă imaginea din memorie ...
ps...
... mami şi ticuţu au rămas uimiţi că am amintirea acestui domn - pe care şi ei l-au respectat mult !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu