despre o schimbare de stil de viaţă...

... am momente când brusc simt imperios necesitatea de a scrie ceea ce simt ...
... am vizionat un film - ''Fantoma de la Luvru'' - şi joaca din film, mai bine zis finalul filmului, m-a făcut să mă gândesc că totul este posibil în această viaţă, depinde de imaginaţia ta şi cât de mult te poţi transpune ...
... acum, am ieşit din povestea filmului ...
... stau şi mă gândesc că am avut ca orice fiinţă o copilărie, o adolescenţă, o maturitate ...
... am muncit o viaţă, am avut şi momente bune şi mai puţin bune...
... totul parcă se pierde ca un fum ... s-a dus în lumea zbuciumată a oraşului ! 
... parcă se aşterne o ceaţă  - ca în ''Misterele din Avalon'' ...
... viaţa ce o duc acum mă consumă clipă de clipă, mult mai intens decât toate momentele trecute ale vieţii ...
... parcă niciodată nu am făcut decât ceea ce mă străduiesc să realizez acum, clipă de clipă, cât pot eu de bine...
... zilele sunt atât de calde că parcă şi timpul se dilată, ziua se lungeşte neverosimil de mult ...
... simt că în fiecare zi am de trecut câte un test sau mai multe ...
... tot ce am învăţat o viaţă întreagă, totul îmi este util pentru a realiza câte ceva concret, atât de concret ...aa
... activităţile zilei trebuie bifate cu multă atenţie şi seriozitate, simt responsabilitatea fiecărei cerinţe!
... când greşesc ceva, primesc rapid... ''răsplata'' ! 
... dar cu cât mă adaptez mai mult la acest stil de viaţă, mă îndepărtez de o perioadă lungă de viaţă care parcă nici nu a existat !!!
... munca ce ţine de mine în gospodăria noastră este din domenii tare variate, începând de la munca de prin grădini (cu tot ceea ţine de asta: plivit, săpat, udat... ), trecând apoi la tăiatul cu toporul (copacii ce s-au uscat, lemnele pentru iarnă), la îngrijirea căţeilor (dragii noştri ''copii''- bodyguarzii), la tăiatul cu fierăstrăul, la curăţenia prin casă (sunt cam prea multe camere plus pivniţa plus terasa mare - nici nu reuşesc să le finalizez pe toate odată), la folosirea unui ciocan şi la bătutul cuielor (de toate dimensiunile... ), la a asambla piesele dintr-un adevărat puzzle (cabina de duş am primit-o în bucăţele pe care le-am asamblat, conform unui desen, împreună cu un instalator - în vârstă, prieten cu tăticu -, la a coase nasturi căzuţi, la a transforma un pantalon lung într-unul mai scurt, pescăresc - pentru a uda prin grădini -, la a schimba locurile prin casă a tv-urilor şi la a repara deranjamentele prin satelit -, la a monta telefonul fix şi la a repara micile defecţiuni, la a înlocui becurile arse cu altele noi, la a realiza decoruri prin casă în stil adaptat sui-generis feng-shui, la a picta (desene pe un perete din lemn al terasei), la a călca rufe, la a repara porţile de intrare- ieşire din gospodărie, la a aduna şi usca plante medicinale pentru ceaiul zilnic, la a aplica tratamentul cel mai adaptat la structura lui ticuţu şi a mămicuţei ori de câte ori au nevoie, la a pierde orele nopţii fiind cu ochii mari pe starea de sănătate a lui ticuţu - a fi asistentă sanitară este nimic faţă de ceea ce simt eu când sunt aşa -, la a mă juca cu căţeii - foarte uşor cu ''Leuţu cel serios'', foarte dificil cu ''Puiu cel iubăreţ'' că nu ştii când îl poţi deranja şi haţ!-te muşcă...), la a scrie pe blog şi a vizita paginile prietenilor virtuali, la a descoperi ce este pe facebook şi internet, la a face cumpăraturi la magazinele din comună sau din oraş, la a activa tot ce se poate ca să primesc corespondenţa de oriunde on-line - mai este cineva cu acelaşi nume în comună şi nu ne aduce plicurile -, la a ţine evidenţa şi a plăti facturile familiei, la a muta mobila prin casă ca să înviorăm ''atmosfera'', la a asculta seara târziu greierii, la a admira gu-gu-ştiuc-ile cum îşi fac cuibul şi la a-mi părea rău după cuibul lor după ce vin coţofenele în atac, la a călca prin ''gropiţele'' vrăbiuţelor - ce şi-au făcut în pământ locuri speciale de zbenguială în ţărână -, la a face curăţenie la locul din cimitir, la a admira miile de stele ce sunt pe cer ca nişte beculeţe minunate, la a admira pe cer dâra lăsată de avioanele cu reacţie - recitând ''avion cu motor ia-mă şi pe mine în zbor...'' -, la a admira munca continuă a furnicuţelor, la a mă certa zilnic cu albinele ce vin să bea apă la noi - şi pe unele de-abia le salvez de la înec -, la a savura o roşie - oricât de mică - direct de la plantă, la a aduce - la masă - apă proaspătă de la minunata noastră fântână ce are un izvor la peste 35 de metri adâncime, la a bea o cafeluţă cu mami pe băncuţa de sub cais cu bodyguarzii căutând-o pe mami în buzunare dacă are biscuitii pătraţi care le plac lor, la a face focul în sobiţa cea dătătoare de căldură, la a împodobi de sărbătorile de iarnă interiorul şi exteriorul casei - posibil, la a face loc liber prin zăpadă, la a mirosi conexiunile dintre aragaz şi butelie - după ce mami o schimbă pe cea consumată -, la a realiza - împreună cu ticuţu - mica instalaţie de canalizarea apelor de la chiuveta bucătăriei devenind astfel principalul ei întreţinător - a se citi săpător şi curăţitor -, la a croşeta, la a citi câte o carte, la a fotografia tot ce ne place, la a-l tunde pe ticuţu, la a o tunde şi vopsi pe mami  ...
... lista este atât de lungă indiferent de anotimp... 
... o viaţă care - cu bune şi mai puţin plăcute - mă învaţă multe pe zi ce trece şi îmi pare rău că am trăit mai înainte, departe, în oraşul cel zbuciumat şi sfărâmător al sănătăţii ...
... este atât de minunată munca în aer liber, să simt adierea vântului ...