luni, 16 noiembrie 2015

despre panică ...

... mai demult am scris că tăticul meu, în tinereţe, a locuit la Bucureşti ( http://prietena-japoneza.blogspot.com/2012/04/amintirile-adolescentei-din-bucuresti.html ), între 1941-1942-1943 (perioada celui de-al doilea război mondial) ...
... evenimentele ultimelor zile, panica pe care am văzut-o la Paris astă-seară la tv... a readus, în discuţiile interminabile din casă, amintirile lui tăticu din timpul când Bucureştiul era sub bombardament ...
... şi tăticu şi-a adus aminte că într-o zi, fiind pe stradă, a auzit sirena ce anunţa populaţia de iminenţa unui raid cu bombe ... 
... deci trebuia să se adăpostească rapid !  unde? 
...  a văzut indicatoare ce spuneau că în apropiere era un adăpost ... acolo ar fi trebuit să intre cât mai repede ca să fie protejat de bombele ce urmau să cadă deasupra oraşului ...
... dar ceva l-a reţinut, nu s-a dus acolo, s-a ascuns în curtea unei grădiniţe, sub o bancă de ciment ...
... şi a început bombardamentul !!!
... când s-a terminat raidul avioanelor, a ieşit şi tăticu de sub bancă şi a ieşit în stradă ...
... adăpostul unde ar fi trebuit să intre, mai devreme, nu mai era ... fusese lovit de o bombă !!! dacă tăticuţu ar fi intrat acolo, eu nu aş mai fi povestit nimic acum !!!
... speriat de bombardamentele toot mai dese, fricos, tăticu a hotărât să părăsească, pentru o perioadă, Bucureştiul ...
... la gară, trenurile erau atât de aglomerate !!! ce să facă ? s-a agăţat şi el, şi a călătorit pe scara unui vagon al trenului arhiplin, până a ajuns în Călăraşi şi de aici a luat-o pe jos spre casa părintească ...
... raidurile avioanelor au continuat şi în ruta unora dintre ele, spre Ploieşti, imensele avioane treceau pe deasupra comunei unde stătea familia lui tăticu ...
... şi cum tăticu stătea în curte, cu surorile şi fraţii lui, cum auzea zgomotul foarte puternic al avioanelor, fugea speriat şi se ascundea...
... surorile, ferite de experienţa tristă acumulată de tăticu atât de departe de ele în Bucureşti, nu se ascundeau, erau fără frică, râdeau de el şi nu înţelegeau de ce este atât de fricos !
... dar în el funcţiona ... panica !   
p.s.
... i-am citit lui tăticu aceste rânduri şi la final a avut ochii în lacrimi: of, of ! a retrăit acele momente!

8 comentarii:

  1. Groaznic..noi nici nu ne putem imagina ce inseamna un razboi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      amintiri cu puternic impact !

      Ștergere
  2. Of saracu, inteleg panica taticului tau dar si distrarea surorilor lui, prin 91 cind era lupta interna in R. Moldova cu Transnistria eu era prin clasa 1 vedeam gloantele pe deasupra satului si ne uitam la ele noaptea ca la saluturi insa cind a trebuit sa mergem la bunica mea in sat caci bunelul meu era bolnav de cancer la pat si dormeau in beci la intoarcere spre casa soferul care ne-a dus o bucata de drum nu a mai putut sa ne conduca mai departe si am luat-o la pas cu mama prin padure, vedeam gaurile mare de bombe atunci am intrat in panica dar eram cu mama de mina care ea saraca incerca sa se inbarbateze dindumi mie curaj.....na ca am intrat si eu prin amintiri. Pace si Bucurie voua la toti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      ce amintiri am răscolit şi prin sufleţelul tău !!!
      nici nu bănuiam că ai avut o copilărie ca aceasta !
      cu drag, te pup şi îţi doresc multă sănătate !

      Ștergere
  3. Greu si atunci,greu si acum! Bunica,printe alte urari la diferite ocazii,spunea:"sa fie pace! "Abia acum inteleg cu adevarat de ce.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      pacea şi sănătatea sunt importante !
      Bunul Dumnezeu să ne protejeze !

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită !
      este greu în vremuri tulburi !!!

      Ștergere