duminică, 10 mai 2015

jurnal pentru o altfel de duminică...

... a fost o duminică ce putea să fie o zi obişnuită de duminică ...
... până la un moment dat ...
... pe la ora 15.00, mami a plantat vinetele cumpărate de la târgul de duminică, eu am cărat şi udat la început şănţuleţul (pământul este uscat, s-au format bulgări mari după ce am săpat cu cazmaua) şi la final plăntuţele ...
... apoi mami a plecat în inspecţie afară la drumul din spatele casei - ieşirea secundară din gospodărie -  la gardul vecinilor de la a doua casă, gard aflat în lucru şi unde eu îi spusesem că au tăiat şi pomi ...
... mami a admirat lucrarea băieţilor şi apoi a primit încuviinţarea de a lua crengi şi o parte din pomişorii tăiaţi ...
... echipa de doi (două) a trecut la acţiune: am cărat tot ce a fost mai voluminos încercând s-o protejez pe mami ... dar cum mami este ambiţioasă, nu a acceptat un rol secundar şi a preluat sortarea crengilor şi pomişorilor eu cărând în curtea noastră, la depozitare, de la poarta noastră tot ceea ce îmi transporta mami ...
... şi aşa, încet-încet, văzând că suntem ca o echipă de furnicuţe (harnice dar nu termite !) şi discutând cu mami, băieţii au hotărât, la un moment dat, să luăm tot ce au tăiat - în schimb să facem curăţenie la final pe şanţ!
... de la 16.00 la 18.00 am tot sortat, cărat şi depozitat lângă căsuţa fântânii tot ce am găsit: crengi, pomi ...
... bodyguarzii au fost tare necăjiţi că nu au avut voie să participe la acţiune, ne-a fost teamă că trec persoane pe drum şi nu voiam să se întâmple vreun incident...
... bineînţeles că ticuţu a venit şi el la un moment dat, spre final, şi a admirat modul de plantare a vinetelor (vreo 20 de fire) ... şi apoi a verificat tot ceea ce am transportat de la drum, a analizat şi admirat gardul cel nou la vecinilor ...
... spre finalul acţiunii, ne-am trezit cu un vecin (duşman declarat în ultimii ani) de pe drumul principal că ar vrea şi el verdeaţă pentru capra lui şi să lăsăm acolo totul (''fă, lasă-mi şi mie...'')... venea, cu aroganţă, la o muncă gata făcută dar nu vorbise cu băieţii ce locuiau acolo, doar se luase de noi !!! mami l-a luat în primire şi ea! l-am ameninţat şi eu, de la distanţă, de la poarta noastră, că îl spun vecinilor ... ne-a cam enervat pentru că se declară ''stăpân'' (împreună cu vecinii de peste drum) pe unde vrea, vine şi pe drumul principal din faţa casei noastre, aproape de gardul nostru şi de florile noastre de la poartă, şi paşte o capră (enervându-ne) pe iarba de la o casă părăsită de lângă noi (şi câte altele...) ...      
... bine că a plecat!
... am terminat transportul, apoi am trecut să curăţăm cât puteam de repede şanţul vecinilor - se tot anunţa cu putere venirea ploii: se întuneca adesea cerul plin de nori, mai se auzea câte un ''bubuit'' şi încet-încet apăreau primii stropi de ploaie ... natura ne grăbea să terminăm cât mai repede treaba... disperat, Leuţu ne tot lătra că o să ne plouă, să venim acasă ... în final, am hotărât că nu mai putem munci şi am fugit acasă cu mami lăsând să continuăm mâine curăţirea şanţului - ''noblesee oblige!'' 
http://en.wikipedia.org/wiki/Noblesse_oblige sau, pe româneşte, ne-am asumat o răspundere!
... doar am închis poarta cea mare şi bodyguarzii, lăsaţi liberi de mami, m-au înconjurat curioşi să descopere ce am transportat atâta timp în curte... şi au tot controlat, analizat, ''ştampilat'' fiecare grup de crengi sau pomi... la un moment dat mami i-a chemat la masă şi nu voiau să audă de mâncare, ei care nu ar scăpa o clipă mâncarea din ochi!!! controlau şi controlau şi nu se mai săturau de activitate... a reuşit Puiu să fie primul la masă, Leuţu nu mai termina ''controlul'' , mami îl striga disperată şi el avea multă treabă... în final, m-a ascultat pe mine, a plecat de lângă poartă, a ajuns lângă fântână şi acolo iar s-a pierdut, cu drag, printre stiva de crengi şi pomi, depozitată acolo...într-un târziu, m-a ascultat şi a plecat la masă...
... ploaia la început mai firavă, a devenit din ce în ce mai puternică...
... cu o mică pelerină portocalie pe mine, eu am continuat să transport prin curte şi să aranjez atât cât se poate ultimele crengi aruncate cam neglijent la final... 
... între timp, mami a făcut o mămăliguţă şi ne-a chemat la masă...meniul:mămăliguţă cu brânză! asta ca să sărbătorim activitatea finalizată ...
... oboseala s-a instalat definitiv după masă şi am trecut toată suflarea la odihnă la tv...
... ticuţu la meciul de fotbal ...
... mami, în pijamale, a trecut rapid la somn...         
... eu, tot în pijamale, am trecut în fotoliu, în bucătărie căutând un film: şi am găsit un film captivant dar care m-a amărât prin duritatea cu care îmi arăta cât de răi devin, pe zi ce trece, oamenii... mai mult mi-au plăcut roboţii ce erau mai ''curaţi'' sufleteşte decât oamenii...  
... am simţit, cu duritate, toată tristeţea pe care am acumulat-o în suflet de când am ajuns să trăim la ţară, în mijlocul oltenilor ... la oraş se simţea mai greu stilul oltenesc: ''să moară capra vecinului!'' 
... la ţară, zi după zi, am simţit pe pielea noastră cât de greu poate fi traiul unor ''vinitici'' - aşa ne numesc ei, mai bine zis o parte din cei din comună, mai ales vecinii apropiaţi - şi mai ales că ticuţu este bolnav şi nu mai poate să pună la punct ''ieşirile'' lor ... noi suntem două femei destul de puternice - pe mami eu o aseamăn pe zi ce trece cu Victoria Lipan - dar oltenii nu suportă femeia care conduce o gospodărie!
... scriu şi afară se aude zgomotul picăturilor de ploaie... 
... va fi bine pentru plăntuţele noastre, pentru toţi pomii ... păcat că nu vom avea noroc la multe fructe, doar căpşunile se pare că vor fi mai multe!
... cred că zilnic avem parte din plin de lecţii de viaţă...
... am citit în calendarul ortodox că este ''duminica samarinencii'':
... şi cred că m-am apropiat de înţelesul pildei acestei duminici:'' evrei'' şi ''samarineni''...
... doar Bunul Dumnezeu ne-a ajutat şi ne ajută, a stabilit calea şi oamenii cu care suntem suflete-surori!

p.s.
... a trecut şi ziua de luni ! 
... multă muncă - câteva ore: am reuşit să terminăm activitatea de curăţirea şanţului vecinilor! 
... pe seară m-am ocupat - cu toporul mijlociu - de pomişorii mai groşi şi am depozitat lemnele mai groase, curăţate, lângă atelierul lui ticuţu - dormitorul lui Leuţu !   

4 comentarii:

  1. Te exprimi intr-un mod aparte. E interesanta modalitatea ta de a povesti intamplarile petrecute de-a lungul zilei. Felicitari insa si sa ai succes in ce faci!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită!
      mă bucur că îţi place cum scriu...pentru mine este o mare bucurie când reuşesc să am timp liber pentru a mai fi şi eu puţin ''intelectuală'' - adică să scriu pe blog -... scriu din toată inima, mi-e drag, şi vreau ca cel ce citeşte să se simtă bine, să participe cu mine la activitatea descrisă de mine...
      mulţumesc frumos pentru urările transmise!
      sper să mai găseşti pe blogul meu alte scrieri care să-ţi placă...
      îţi doresc multă sănătate!

      Ștergere
  2. Andalucia,en todas sus ferias,son paletas de colores

    RăspundețiȘtergere