îngeri de piatră...

... în ultimul săptămână nu am mai fost pe blog ...

... astă seară am reuşit (pentru scurt timp amintindu-mi şi de latura intelectuală...) să citesc o frumoasă poezie postată de prietena mea dragă de spirit şi suflet, dna Laura Schussmann
(http://ro-ro.facebook.com/lauraschussmann ):

''Şi am împietrit îngeri
aşa simplu aşezaţti
tâmplă lângă tâmplă
gând lângă gând
cu privirea pierdută
în veşnicia nemuririi
aşteptând cuminţi
atingerea iubirii...

Şi cum stăteam aşa
uitaţi de timp, parcă
pe soclul împietririi,
creşteau din noi
aripi de frunze verzi
în numele înverzirii,
ca semn speranţă
că acolo undeva
adânc în amândoi
există încă viaţă.

Şi ştiu atât de bine
undeva, în fiinţa mea
şi ştii şi tu, iubite,
în îngerii ce am fost
şi încă parcă suntem
de când ne ştim, aşa
bat în acelaşi veac
încă două inimi calde
iubind întinerite
în trupurile noastre
de vreme împietrite.

Şi am fi îmbătrânit
sigur, cuminţi aşa
cu soarele apunând
sub adormite pleoape
dacă, un vis de al tău
răzleţ prin capul meu
nu m-ar fi gâ

dilat

cu jucăuşe şoapte.

Şi ne vom înălţa
într-un târziu de vis
în zbor de frunze verzi
cum cere zborul
şi înverzirea
unde dispare frica
şi împietrirea,
stăpână rămânând
în îngerii de noi
cum este, firesc
doar iubirea.

Şi îngenunchiaţi
în faţa propriilor simţiri
şi a unicei divinităţi
ne vom cerşi
smeriţi, menirea
şi dreptul nostru
de îngeri sfinţi,
la judecata de apoi
când se va veşnici
cu noi cu tot
şi nemurirea.''

(Laura Schussmann

''VERSURI FĂRÂME DE SUFLET ... CÂND GÂNDUL SE JOACĂ CU EL ÎNSUŞI ...''

''ÎNGERI DE PIATRĂ ...'')