gravitate şi pedanterie. ..

George Topîrceanu
                                      Pagini de proză
                               -Gravitate şi pedanterie-

        Un eseist de mare talent amintea nu de mult, într-un frumos articol, observația curentă că omul prost are oroare de glumă, de ironie, de persiflaj.
        E explicabil. Mai întâi, pentru că prostul nu e în stare să descopere raporturi mai subtile între idei sau lucruri (şi nici să le înțeleagă); ironia spirituală e o armă pe care natura i-a interzis-o pe veci. Apoi, fiindcă prostul simte instinctiv în această armă, mânuită de alții, o primejdie mortală pentru el.
         Omul deştept, în contact cu prostul, degajează electricitate. Un curent de râs, un curent electric pozitiv străbate lanțul spectatorilor. Dar prostul e însemnat de natură la cap la semnul (-) minus. Scânteia electrică îl trăsneşte.
                                    ======
         Creierul omului prost e ceva echivalent cu un material rău conducător de electricitate, ceva uscat, mumificat, lipsit de seva vieții: lemn, postav, faianță... în curentul umanității cugetător, prostul e o solutie de continuitate. În râul cu mii de fațete fluide care oglindesc divers realitățile universului - el stă, opac şi inert: un pietroi.
                                    ======
        Prostul are ambiția să fie luat în serios.
        Mai cu seamă după ce a ajuns, ori i se pare numai c-a ajuns, în societate sau în stima contemporanilor, la o situație uzurpată prin şiretenie practică, prostul ține grozav să fie luat în serios. El are acum un interes vital, să nu râdă nimeni. Uitați-vă cum aruncă împrejur priviri bănuitoare, de legitimă suspiciune... Un zâmbet, abia schițat, îl scoate din fire. Şi, ca să exhorteze parcă pe cei din jurul lui la seriozitate, prostul devine extraordinar de grav. Cu cea mai măruntă ocazie, el oficiază....
       Aşa se explică gravitatea proverbială a prostului în exercițiul funcțiunii: este o atitudine preventivă, un antidot elaborat cu anticipație.
                                  ======
       Într-o profundă analiză a cauzelor comicului, Bergson amintește în treacăt observația că orice deghizare, involuntară sau conștientă, are în ea o virtute comică.
       Prostul ne dă întotdeauna impresia că se deghizează. Are aerul că se face...
       Dar această impresie e prea subtilă. Efectul comic e şi mai puternic atunci când prostul se deghizează anume. Pentru că, simțindu-se în adevăr un dezarmat, o victimă predestinată în concurența vieții, nu arareori prostul caută şi găseşte un refugiu în şarlatanism. În acest caz, el încearcă să joace rolul unui personagiu la care aspiră -- şi face tot chipul să pară că este în adevăr ceea ce ar vrea să fie.
        A-l demasca -- înseamnă a-l ucide.
        A râde -- înseamnă a-l fi demascat.
                                  ======
        Prostul se deghizează adesea în savant, în om de ştiință. În această ipostază el observă cu atenție şi imită tot ce poate imita, tot ce e exterior şi aparență în activitatea omului de ştiință. Mai cu seamă vocabularul... Pedanteria e o formă curentă a prostiei umane. Pedantul e un prost deghizat în savant. Pe stradă, la masă, în efuziunile lui amoroase chiar, prostul va vorbi numai 'în ordine ştiințifică', papagaliceşte, întortocheat și grav.
        Să nu te pună păcatul să râzi, că devine agresiv: batjocorește ca o țigancă şi stupeşte ca o mâță. Dacă face pe chimistul, se solidarizează imediat cu Lavoisier. Se identifică cu care Chimia.
        De obicei însă nu face pe chimistul, ci pe filozoful, pe sociologul, pe estetician,  pe poetul modernist -- având iluzia că în aceste ipostaze poate scăpa mai uşor de control -- și dacă râzi de el se solidarizează cu Kant, cu Bergson, cu Mallarmé... Şi nu-şi dă seama că activitatea lui care parodiază, inconştient de la o vreme, activitatea omului de ştiință, a filozofului şi-a poetului, are o savoare comică de aceeaşi natură şi egală în efecte cu aceea pe care ți-o procură o maimuță când imită inconştient gesturile exclusiv umane.
                                   ======
        Nu. De adevărații oameni de ştiință, nici prin minte nu ne trece să râdem. Dintre toate felurile de oameni 'mari' (politici, războinici, artiști chiar), aceştia ne par cei mai vrednici de respectul nostru.
        Pemiteți însă ca şi pe viitor să râdem de şarlatani şi de pedanți, care sunt cea mai dăurnătoare plagă a tinerei noastre culturi româneşti. Şi să suspinăm, în speță, după un Maiorescu... pe care necesitatea actuală va trebui să-l producă.
              (G.Topîrceanu, "Gravitate şi pedanterie")    
        - http://ro.m.wikipedia.org/wiki/George_Top%C3%AErceanu -

... postarea este propusă pentru "Citate favorite" găzduite de doamna Zina (http://zinnaida.blogspot.ro ) unde veți găsi cele mai multe date...
... provocarea are sloganul "Click & Comment Monday" ,
... distribuie pe rețele articolele care îți plac mult !
... deci dacă este luni, provocarea este: "Gravitate şi pedanterie" de G. Topîrceanu.