duminică, 10 august 2014

o zi de vară ...

... o minunată descriere a unei zile de vară ... dar la oraş! - o postare a prietenei mele, dna Mihaela Brumar (în Art of Spirit ):

''În liniştea după-amiezii, lăstunii desenau cu săgeţi negre pe cerul senin, povestea zilei.
Pietrele îşi caută odihna şi cresc, căldura devine sărut şi mângâiere, iar eu devin o nevinovată fiinţă de pe banca din parc.
Frunzele nu mai vor să fâlfâie, gâzele nu mai vor să bâzâie iar vântul doarme molatec în iarbă.
Ca o prinţesă marinimoasă, fântâna e singura ce împarte stropi de apă şi senzaţii de r
ăcoare.
Mă bucur că trăiesc într-o lume minunată în care nu fac nimic şi primesc de toate.
Oraşul pare şi el adormit, istovit de praf şi neputinţa renaşterii.
Şiruri lungi de ziduri împerecheate cu trotuare şi străzi întortocheate, formează imagini ce dilată realul, creând senzaţia unei împliniri.
Paşi ce nu îşi înţeleg soarta, sfidează umbrele, găsindu-şi refugiul printre coroanele copacilor, zămislind zgomote de final de recital.
Nobila fântână, devenită raiul porumbeilor, este singura activă, împrăştiind pe aleile parcului senzaţia că viul doarme.
Lumina arde mărturisindu-şi păcatele, furându-ne voinţa, reducându-ne gândirea la paharul cu apă.
Împăcat sau nu cu sine, oraşul îşi plânge trecutul.
E vară şi ca o artistă, a transformat bătrânul oraş, străzile întortocheate, şirurile lungi de ziduri în linişte şi căutare. Tot ea, transformă şoaptele fântânii în dragoste şi poezie.
Iar eu mă simt implicat în decor ca parte componentă a verii.''

(Text Energie Benefică

 Tablou " Citadin " - artist plastic Grigore Stan)


12 comentarii:

  1. Turnul meu drag....o duminica frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită!
      mulţumesc pentru urare!
      şi ţie, cu drag, multă sănătate!

      Ștergere
  2. Stai sa-ti spun cum e o zi de vara in Onesti , acolo unde Ticutu a pregatit candva echipa de fotbal a orasului - cred ca o sa se bucure Ticutu sa afle noutati din locul atat de frumos si plin de tinerete - frumusetea si tineretea locurilor si timpurilor de alta data ...
    Marele stadion de la Carom aproape nu mai exista ... Nu mai este nici locul acela minunat numit " Vraja " adica terasa de vara de pe malul Casinului . Nu se mai aud pana noaptea tarziu acordurile melodiilor precum " Prieten drag " al Pompiliei Stoian si nici nu mai vine acolo Dan Spataru intr-o oprire scurta intre turnee prin Moldova . Dintre toti cei din vechea garda , a mai ramas doar amintirea lui Mihai Pauliuc - poetul orasului si a lui Orest Popescu - profesorul si omul de spirit si de fotbal , omniprezent in viata orasului . Nu mai exista nici vestitul "Melody " nici " Intim " locuri unde se intalneau dupa fiecare antrenament ori meci castigat coechipierii , antrenorii , sustinatorii .
    Mai exista poate o mana de oameni care-si mai amintesc de toate acestea , stand resemnati pe o banca undeva la umbra in marele parc al orasului , intr-o zi torida de vara ...
    Ar fi mult mai multe de spus , dar eu nu mai vorbesc cu tine . Asa sa stii ! Am vrut doar sa adresez un salut de aducere aminte lui Ticutu , asa cum am precizat de altfel ca voi face inca de la primele noastre dialoguri pe acest blog .
    Stiu ca se va bucura sa auda cate ceva despre locul ori oamenii care poate i-au marcat si amprentat tineretea in vremurile acelea neasemuit de frumoase .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ca de obicei, mă uimeşti ori de câte ori scrii câte ceva...
      am oftat pentru ceea ce ai scris referitor la trecutul atât de îndepărtat (eu eram un ''noduleţ'' ce alerga şi toţi aveau grijă de mine să nu cad, pe la antrenamentele celor maturi ...) ...
      am să transmit lui ticuţu noutăţile transmise de tine şi cred că pot să îţi transmit anticipat mulţumirile din partea lui !
      în rest, ce pot să mai scriu?! te-ai supărat prezentând un motiv ales de tine, aşa în ''joacă'' ...
      eu nu îmi pot permite să mă supăr pe nimeni, cel mult aş putea ofta pentru că fiecare are ''drumul'' său, cu reuşite şi nereuşite! asta e viaţa!
      închei, cu mult respect pentru cel ce îmi scrie câteva rânduri bucurându-mi sufleţelul - atunci când doreşte - chiar dacă nu mai vorbeşte cu mine!

      Ștergere
  3. Superbă descrierea prietenei tale,mi-a păcut!
    O seară cât mai plăcută îți doresc!
    Pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc frumos pentru vizită!
      chiar mă simt foarte bine că îţi place ceea ce scrie dna Mihaela!
      şi eu te pup!

      Ștergere
  4. Ei daaaa ??
    Chiar nu m-am asteptat la o primire binevoitoare ... nu m-au primit ostil nici Leu si Puiut - dimpotriva cainii care se situeaza in multe deasupra oamenilor , purtandu-si cu demnitate numele , " cainii mai presus de oameni " cum numesc eu aceste suflete mari si calde - nu-si uita prietenii vechi !
    Apreciez in mod deosebit sintagma : " Pe cat cunosc mai mult oamenii - cu atat iubesc mai mult animalele ! "
    Asa ca simtindu-ma intre prieteni am alergat cu Leut cat am vrut eu . Puiut a stat de veghe ca sa nu ne surprinzi tu ... M-am salutat distant cu toporul urias caruia i-am dat un nume nou in bucuria revederii - acum i-am spus : " Gillette " . Dar nu am trecut la familiaritati si nu ne-am facut confidenţe , deoarece Gillette ma cam tine la distanţa cu zambetul lui subtire si taios ...
    Apoi am inspectat toate locurile care-mi erau cunoscute si mi-am dat cu parerea despre toate cate s-au lucrat , au inflorit , au crescut in lipsa mea . Si in toate am gasit priceperea , intelepciunea si amprenta mainilor tale harnice si inventive !
    Asa ! Apoi ce-am mai facut ? Pai am dat o fuga si pe la ciorile de peste drum adica asa zisii vecini si le-am tras o salata la urechi , cu trimitere la tot arborele lor genealogic si cu pareri personale liber exprimate despre mamele lor si modul cum au ajuns pe pamantul nostru bun , rabdator , primitor .
    Da' acum ca ai venit tu acasa , s-a terminat cu alergatul si nazdravaniile ...
    Uita-te la noi : Puiut , Leut si eu avem cele mai nevinovate figuri , nici nu clipim si poti crede ca nici nu ne-am miscat din loc .
    Ma prefac a nu intelege de ce zambeste Gillette ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. regret că nu pot să stau mai mult la scris în această seară!
      dar pot să te anunţ că nu trebuie să ai teamă de ''Gilllette'' pentru că nu poate zâmbi periculos fiind tocită - eu nu sunt un bun utilizator !
      aşa că, poţi să te joci fără frică !

      Ștergere
  5. Am sa-ti mai spun ca privind retrospectiv , nu-mi fac o vina din a nu fi sesizat prezenta ta la antrenamentele echipei . Contez pe intelegerea ta cand iti voi spune ca fiind un naparstoc , pandeam cu aviditate mingea care iesea din perimetru . O capturam dar avand pantalonasii prea lungi si ghetutele prea mari fugeam in reluare si urmarit de mai toata echipa o pierdeam repede . De fapt o dadeam la schimb ptr ghetutele pe care le pierdeam primele ...
    Ocupat cu aceste probleme existentiale nu ti-am sesizat atunci prezenţa .
    Imi pare rau ca Ticutu nu are blog.ul sau . Desi santem generatii diferite , Ticutul si eu am fi avut multe sa ne spunem si multe amintiri despre Onesti care s-a mai numit intr-o vreme si Gh. Gh . Dej .
    O parte din povestile despre oamenii locului de atunci le stiu de la ticutul meu , alta parte le-am trait eu insumi in acest loc minunat de care ma leaga atatea amintiri .
    Stii , amintirile pot veni uneori cu mult inaintea timpului lor ...
    Nu voi uita povestile despre oamenii inceputului .
    Si uite , acum l-am regasit pe unul dintre ei pe blog.ul tau , atat de departe dar simtindu-l atat de aproape . Pe Ticutul tau !
    Am incercat sa-ti spun asta din primele dialoguri - nu m-ai ascultat .
    Poate ca acum intelegi de ce m-am simtit atat de apropiat de tine , de voi ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. continui să scriu că mă surprinzi prin fiecare vizită...îmi place să îţi citesc mesajele ! oftez - nu am timp liber suficient ca să particip zilnic pe blog, la scrieri mai atente, elaborate-aşa cum ar merita orice comentariu postat de tine, vizitatorul misterios...de-abia reuşesc să revin periodic! poate vor veni timpuri mai liniştite şi pentru mine!
      am discutat cu ticuţu mult (i-am citit de la debut orice mesaj de la tine...- îi place să-i citesc ceea ce eu găsesc interesant pe internet) despre ceea ce ai scris şi am alunecat, încet, pe o pantă a amintirilor din perioada Oneşti care era, într-adevăr, la începuturile lui ca oraş...
      cum ''nimic nu este întâmplător în viaţă'', încerc treptat să descopăr lecţia acestei întâlniri şi ceea ce ar trebui să învăţ !
      mă bucur că ai revenit dar eu sunt într-o perioadă dificilă !
      sper să revină un timp pentru a fi iar ''copila'' visătoare...

      Ștergere
  6. Multumesc ptr. intelegere !
    Si nu-ti face griji - voi reveni mereu la tine .
    Ptr. Ticutu , ptr Tine , ptr. amintiri , tinerete si ptr toate cate au fost in viata noastra , hai sa ne reamintim acum impreuna " Prieten drag " al Pompiliei Stoian , o melodie poate de mult uitata dar al carei mesaj trece peste timp si generatii si care in vremurile lui Ticutu se canta in fiecare seara de vara in deschiderea programului la toate marile terase restaurant ale Onestiului .
    Devenise de altfel Imnul orasului acesta de poveste - Ticutu stie asta .

    " Prieten drag ne cunoastem de-o viaţa ,
    De ani si ani langa mine te stiu ,
    Mi-ai dat mereu cu-n suras o povaţa ,
    Si-n ceasul greu mi-ai fost sprijinul viu ...

    Prieten drag ce-mi aperi drumul in tacere ,
    M-ai insotit la fericire si durere ,
    Te chem din nou stand cu gandul de vorba ,
    La ceas tarziu sa ma ierti daca-ti scriu ...

    Prieten drag , iubirea nu-i asa departe ,
    De ani si ani tacerea noastra ne desparte ,
    Dar daca tu crezi si acum ca iubirea e un simplu vis ,
    Atunci sa ma ierti ca ti-am scris !

    RăspundețiȘtergere